Modificarea comportamentului uman este principalul scop al ABA, fie că ne referim la comportamente pe care dorim să le îmbunătățim (cereri, abilități sociale și de joc, limbaj, abilități motrice, creșterea performanțelor vizuale) sau la comportamente pe care dorim să le diminuăm/ eliminăm (comportamente agresive/autoagresive, tantrumuri, stereotipii).

Comportamentul uman reprezintă tot ceea ce oamenii fac, spun, cum se mișcă, cum gândesc și ceea ce simt. Sunt necesare măsurători repetate ale comportamentului pentru a analiza relația dintre comportament și contextul în care acesta se manifestă

Colectarea datelor reprezintă elementul –cheie care face diferența intre ABA si alte domenii non-științifice de activitate. Analistul comportamental colectează date pentru:

1. A putea lua decizii obiective în ceea ce privește implementarea unei anumite intervenții. Studiile arată că predarea anumitor abilități are loc într-un timp mult mai scurt și într-o manieră eficientă atunci când comportamentul țintă este măsurat corect, comparativ cu situația în care deciziile sunt luate în absența unor date obiective.

Instructorii care colectează date pentru a monitoriza performanțele elevilor pot lua decizii obiective privind modificarea metodei de predare (în cazul în care datele atestă ineficiența acesteia). Procesul de învățare susținut de datele colectate s-a dovedit a fi unul eficient în comparație cu cel bazat pe luarea unei decizii la nivel pur intuitiv.

2. Pentru a monitoriza progresele copilului sau efectele intervențiilor

3. Pentru a modifica metoda de predare in cazul în care aceasta se demonstrează a fi ineficientă

4. Pentru a compara două sau mai multe intervenții și pentru a o alege pe cea mai potrivită în cazul predării anumitor abilități sau în cazul scăderii anumitor comportamente problemă.

Colectarea datelor reprezintă, așadar, un proces riguros care are la bază respectarea anumitor etape: identificarea comportamentului care urmeaza a fi măsurat , definirea acestuia, alegerea unui mediu reprezentativ în care comportamentul apare, stabilirea unei metode potrivite de măsurare a acestuia, evaluarea rezultatelor ajustarea intervenției în funcție de obiectivitatea datelor colectate.

În ABA există mai multe modalități prin care un comportament poate fi măsurat, cele mai importante fiind:

1.Frecvența=numărul de răspunsuri emise în perioada de observație.
Frecvența este folosită pentru comportamente care au un început și un sfârșit evident, care nu variază ca durată și nu sunt prea dese astfel încât să fie numărate . Exemple: numărarea cererilor emise de către un copil într-o anumit interval de timp, nunărul de răspunsuri corecte la întrebări specifice , numărul de cuvinte scrise într-o unitate de timp, numărul de cuvinte pronunțate cu acuratețe la ora de limba română,etc.

2. Durata= intervalul de timp în care se manifestă un comportament. Este folosită pentru comportamentele care nu pot fi numărate și care nu au început evident. Exemple: intervalul de timp petrecut de un copil într-o activitiate de grup, timpul în care un copil a stat adecvat în bancă la școală, sau, dacă ne referim la comportamente problemă, intervalul de timp în care un copil a plâns.

3. Latența = intervalul de timp care trece de la apariția unui stimul la răspunsul emis. Este folosită în cazul răspunsurilor care apar cu întârziere pentru îmbunătățirea ratei de masterare a abilităților. Exemplu:intervalul de timp scurs între întrebarea învățătoarei și răspunsul elevului.

În concluzie, orice decizia luată în cadrul unui proces de intervenție bazată pe principii comportamentale este luată în urma analizării tuturor datelor colectate de către tutori, părinți și educatori (acolo unde este cazul). În absența acestor date obiective intervențiile pot fi alese necorespunzător și întregul proces de recuperare al unui copil se poate dovedi a fi unul bazat pe abordări de tipul încercare-eroare.

Raluca Furtună
Analist Comportamental Acreditat ( BCaBA) la Asociatia pentru Dezvoltare si Integrare Psihosociala „Senzo”