Învățarea incidentală – copilul învață cu plăcere –

Inițial folosită  pentru a promova generalizarea abilităților de comunicare dobândite în cadrul sesiunilor structurate, învățarea incidentală (Incidental teaching) s-a dovedit eficientă și pentru a preda noi abilități, precum și îmbunătățirea celor existente.

Bazată pe principiile terapiei comportamentale aplicate (ABA), învățarea incidentală oferă oportunități de învățare în mediul natural prin folosirea intereselor copilului și a recompenselor naturale. Acest lucru este deosebit de util pentru copiii cu autism, care de multe ori au dificultăți în menținerea interesului față de activitățile alese de către terapeuți sau de părinți. Majoritatea părinților și cadrelor didactice sunt obișnuiți să-i învețe pe copii foarte multe abilități pe parcursul zilei în mediul natural. De exemplu, părinții pot arăta imagini într-o carte și pot cere copilului să denumească acele fotografii, iar educatorii și învățătorii cer zilnic copiilor să facă cereri și alegeri în sala de clasă. Acestea, reprezintă oportunități de predare și respectiv de învățare incidentală.

Aproape orice situație de-a lungul zilei poate fi transformată într-un „moment bun pentru învățat”: mesele (Îi ascundeți lingura si-l puneți să o ceară), spălatul sau mersul la baie (îl puteți pune să arate săpunul înainte să i-l puneți în palmă), jocurile simple (părintele spune ”cucu”, cel mic spune ”bau”), vizionarea unor desene (copilul poate fi pus să ceară telecomanda, să descrie ceea ce vede, să spună daca volumul este tare sau încet- în funție de nivelul de dezvoltare), ieșirile în comunitate (locurile de joacă, restaurantele) călătoriile cu mașinile, rezolvarea temelor sau a altor activități academice.

Înainte de a implementa învățarea incidentală, membrii echipei (terapeutul, părinții, cadrele didactice. Etc)  ar trebui să cunoască rutina și activitățile zilnice ale copilului. Pentru un copil mic, acest lucru poate include programul de la grădiniță, programul de masă, momentele zilei destinate îmbrăcatului și băii/rutinei de culcare. Pentru un copil mai mare, exemple de rutine de zi cu zi pot include programul de la școală, treburi casnice în care e implicat, dacă merge sau nu la un after-school, dacă participă la alte atelier după școală, etc.

Ce trebuie să urmăriți când folosiți învățarea incidentală.

  • Asigurați-vă că aveți suficient timp pentru a obține un răspuns de la cel mic; este dificil să obții cooperare, inițiere și răspunsuri mai lungi de la copil dacă sunteți întotdeauna grabiți;
  • Folosiți recompense variate, alese de copil, care sunt consecințe naturale ale sarcinilor. De exemplu: Daca celui mic îi place să i se facă masaj și noi vrem să-l învățăm părțile corpului, atunci când va spune mână sau când va întinde mâna la cerere, o vom masa.
  • Organizați recompensele, obiectele și activitățile care il motivează astfel încât cel mic să nu aibă acces la ele. Deprivarea de ceea ce-și dorește este esențială pentru a-i capta atenția și pentru a-i crește dorința de a iniția interacțiuni cu ceilalți.
  • Învățarea incidentală ar trebui să fie relativ scurtă și plăcută. Dacă o situație devine lungă sau neplăcută, opriți-vă și redirecționați-vă către o altă activitate;
  • Deși este o intervenție naturală, învățarea incidentală, nu apare accidental. Uneori este greu să te gândești cum să folosești o situație/ rutină atunci când ești în mijlocul ei, motiv pentru care este important să vă luați timp pentru a planifica activitățile/întrebările pe care le puteți folosi pentru a dezvolta abilitățile copilului; De exemplu:o plimbare cu mașina- ”Puteți să-i puneți întrebări unde mergeți, cu ce mergeți, să recunoască mașina familiei, să spună ce culoare are, dacă este o mașină mare sau mică, să-i dați instrucțiuni pentru a închide sau a deschide ușa, să spună cine conduce mașina, să numere pasagerii din mașina,” etc.

Cui se adreseaza învățarea incidentală?

Deoarece acest tip de intervenție este proiectată pentru a fi utilizată în orice situație și pe parcursul intregii zile, acesta poate fi utilă copiiilor de orice nivel cognitiv și de toate vârstele, deoarece elementele pot fi modificate pentru a se potrivi nevoilor și intereselor  fiecărui copil.

Folosind învățarea incidentală , membrii echipei de terapie demonstrează când și cum un copil poate să folosească abilitățile dobândite, iar cel mic va percepe terapia ca pe o joacă sau ca pe o interacțiune naturală cu mediul.

 

Loredana Bumbeș

Analist comportamental acreditat BCaBA,

Vicepreședinte Asociația United Kids