Selectivitatea alimentară

Selectivitatea alimentară la copiii diagnosticați cu autism

Diana Brătilă (BCaBA) ne vorbește despre selectivitatea alimentară, o problemă semnificativă pentru copiii diagnosticați cu autism. De asemenea, în articol găsiți o posibilă strategie pentru a introduce mâncăruri noi în alimentația copilului.

Copiii diagnosticați cu Tulburare de Spectru Autist experimentează mai multe probleme pe parte de alimentație, comparativ cu copiii care au o dezvoltare tipică. Ei pot refuza mâncarea sau pot accepta un număr limitat de alimente, aceasta fiind o cauză frecventă de îngrijorare a părinților.

Pentru copiii cu selectivitate alimentară, anumite tipuri de mâncare sau alimente pot fi aversive (exemplu: pot evita carnea, mâncărurile reci, alimentele de culoare roșie, fructele, legumele, anumite texturi etc.).

În spatele problemei de selectivitate alimentară se pot ascunde alte probleme, cum ar fi preferințele alimentare ale părinților, orele de masă din familie, problemele senzoriale, problemele de comportament.

Înainte de a aborda selectivitatea alimentară în terapie, copilul trebuie să știe să mestece și să înghită alimente. De asemenea trebuie să obținem informații despre:

  • Alimentele și nutrienții care îi lipsesc copilului din dietă sau despre alimentele care se consumă des în familie și acesta nu le acceptă.
  • Alimentele pe care ne-am dori să le mănânce copilul.
  • Alimentele preferate ale copilului.

Apoi folosim diverse strategii din analiza comportamentală pentru a le introduce în alimentația copilului.

Mai jos găsiți o strategie prin care Meier, Fryling & Wallace (2012), au reușit să introducă 3 alimente noi (prune, zmeură și vinete) în dieta unui copil cu autism.

Materiale: alimentele sunt prezentate în bucăți cât mai mici (exemplu: soldăței).

  1. Stabiliți 3 alimente non-preferate, de la cel mai puțin preferat la cel mai mult preferat.
  2. Stabiliți 2 alimente preferate.
  3. Asociați un aliment preferat cu unul sau 2 alimente non-preferate.

 

Etapa 1 -> 15 bucăți de aliment preferat + 5 bucăți de aliment non-preferat.

  1. Oferiti-i 3 bucăți din alimentul preferat și imediat după 1 bucată din alimentul non-preferat. Repetați de 5 ori.
  2. Dacă acceptă (bagă în gură și înghite) alimentul non-preferat în 4 din 5 prezentări, timp de 3 gustări consecutive atunci reduceți numărul de bucăți din alimentul preferat.

 

Etapa 2 -> 10 bucăți de aliment preferat + 5 bucăți de aliment non-preferat.

  1. Oferiți-i 2 bucăți din alimentul preferat și imediat după 1 bucată din alimentul non-preferat. Repetați de 5 ori.
  2. Dacă acceptă (bagă în gură și înghite) alimentul non-preferat în 4 din 5 prezentări, timp de 3 gustări consecutive atunci reduceți numărul de bucăți din alimentul preferat.

 

Etapa 3 -> 5 bucăți de aliment preferat + 5 bucăți de aliment non-preferat.

  1. Oferiti-i 1 bucată din alimentul preferat și imediat după 1 bucată din alimentul non-preferat. Repetați de 5 ori.
  1. Dacă acceptă (bagă în gură și înghite) alimentul non-preferat în 4 din 5 prezentări, timp de 3 gustări consecutive atunci o să-i prezentați doar alimentul non-preferat.

 

Etapa 4 -> 5 bucăți de aliment non-preferat.

Vă invit să citiți studiul, pentru o imagine mai completă asupra acestuia.

Bibliografie

Meier, A., Fryling, M., Wallace, M. (2012). Using high-probability foods to increase the acceptănce of low-probability foods. Journal of Applied Behavior Analysis, 45, 149–153

 

Diana Brătilă

Analist comportamental (BCaBA)