contact@aba-romania.ro | GDPR

Ȋntǎrirea diferenţiatǎ – tehnicǎ de modelare a comportamentului

Ȋntǎrirea este cel mai important principiu al comportamentului şi este elementul cheie atunci cȃnd vorbim de modificarea acestuia. Principiul ȋntǎririi se referǎ la faptul cǎ frecvenţa de apariţie a unui comportament creşte datorita unei anumite consecinţe.

Dar ce facem atunci cȃnd dorim sǎ scǎdem frecvenţa de apariţie a unui comportament? Putem apela la pedeapsǎ – pedeapsa se referǎ la scǎderea frecvenţei de apariţie a unui comportament ca urmare a retragerii unui stimul favorabil sau adǎugǎrii unui stimul nefavorabil. De exemplu, dacǎ ne propunem sǎ scǎdem comportamentul de a roade unghiile, folosind pedeapsa,  putem aplica pe unghii o soluţie ce are un gust amar (stimul aversiv).

Pȃnǎ a ajunge ȋnsǎ sǎ recurgem la pedeapsǎ, mai avem şi alte soluţii. Una dintre acestea ar fi ȋntǎrirea diferenţiatǎ. Aceasta este de mai multe tipuri, ȋnsǎ ȋn acest articol mi-am propus sǎ discutǎm despre ȋntǎrirea diferenţiaţǎ a orcǎrui alt comportament– IDO.

Ce este IDO?

Continuȃnd cu exemplul de mai sus (rosul unghiilor), o intervenţie ar putea fi aceea de a oferi un ȋntǎritor pentru fiecare interval de timp care indică lipsa comportamentului ţintǎ (rosul unghiilor).  De exemplu, pentru fiecare ora ȋn care nu apare comportamentul de a roade unghiile, copilul primeşte un ȋntǎritor (se ȋntǎreşte absenţa comportamentului neadecvat pe un anumit interval de timp). Practic, IDO ȋntǎreşte absenţa unui comportament neadecvat din punct de vedere social , fapt ce conduce de asemenea la scǎderea ratei de apariţie a acestui comportament indezirabil. 

Paşi ȋn aplicarea IDO ca tehnicǎ de modelare a comportamentului:

Pasul 1: Definirea comportamentului

Este esenţial ca persoana ce aplica IDO  sǎ ştie foarte clar pentru ce comportamente reseteazǎ timer-ul şi ce comportamente ȋntǎreşte. Acest lucru fiind luat ȋn considerare, trebuie precizat foarte concis, ȋn termeni observabili, cuantificabili care sunt comportamentele ţintǎ. Ȋntǎrim absenţa comportamentului problemǎ, dar trebuie sǎ ştim clar cum aratǎ acel comportament, ce luǎm ȋn considerare, respectiv ce nu luǎm ȋn considerare.

Pasul 2: Evaluarea ȋntǎritorilor

Este foarte important sǎ identificǎm itemii/ activitǎţile preferate ale copilului pentru a putea sǎ le folosim ca ȋntǎritori.

Pasul 3: Evaluare

Pȃnǎ a implementa efectiv intervenţia, este necesar sǎ ştim care este durata comportamentului problemǎ, respectiv care este intervalul de timp dintre apariţiile  comportamentului problemǎ.

Pasul 4: Alegerea intervalului de timp de la care pornim intervenţia

Durata medie dintre fiecare apariţie a comportamentului problema este intervalul cu care putem să începem intervenţia (sau chiar sub durata medie pentru a fi siguri cǎ elevul are acces la ȋntǎritor, cǎci ceea ce ne dorim este ca elevul sǎ se confrunte cu succesul). De exemplu, dacă copilul a rǎmas ȋn sarcinǎ şi a lucrat ȋn linişte timp de 3 minute între fiecare apariţie a comportamentului problema – chicotitul-, atunci o sǎ începem cu un interval de maxim 3 minute și o sǎ creştem treptat acest interval (interval ȋn care obiectivul este sǎ nu aparǎ comportamentul problemǎ).

Pas 5: Explicarea regulilor

Se recomandǎ sǎ-i explicǎm copilului, fie verbal, fie folosindu-ne de un orar vizual, care sunt așteptǎrile pe care le avem de la el și cum poate accesa ȋntǎritorul. Aceste explicaţii o sǎ le furnizǎm elevului ȋnainte de a implementa efectiv IDO.

Pas 6: Ȋntǎreşte

Ȋntǎritorul ar trebui să fie puternic și ideal ar fi dacă este utilizat doar în acest scop (copilul nu o sǎ primeascǎ ȋntǎritorul ales pentru nici un alt comportament, astfel evitǎm saţietatea). O sǎ folosim un timer, iar atunci când acesta suna (adicǎ atunci cȃnd timpul a expirat) şi copilul NU s-a angajat în comportamentul problemǎ, întărim absenţa acestuia! Apoi, setǎm din nou pe timer un nou interval și copilul are o nouǎ oportunitate de a accesa ȋntǎritorul.

Pas 7: Resetarea timer-ului

Ȋn situaţia ȋn care copilul se angajează în comportamentul problemǎ la jumătatea intervalului, copilul este redirecţionat conform protocolului, fǎrǎ a acorda atenţie comportamentului manifestat, iar timer-ul este resetat. Prin urmare, copilul nu are acces la întăritor. ATENTIE sǎ nu ȋntǎriţi accidental alte comportamnete neadecvate din punct de vedere social.

Pas 8: Monitorizarea progresului – colectarea de date

Uneori IDO poate sǎ fie o intervenţie destul de dificil de aplicat și nu este de dorit ca elevul să se afle pe un interval foarte scurt pentru mult timp. Ne dorim ca elevul să ajungǎ la un interval de timp mai firesc și mai ușor de gestionat. Trebuie colectate date, pentru a monitoriza progresul şi pentru a aduce modificǎrile necesare.

Sugestii finale:

–   Determinați un interval de timp de la care sǎ porniţi (5 min., 15 min., durata unei sesiuni…);-   Informați copilul că va avea acces la  întăritor dacă nu se angajeazǎ în comportamentul problemǎ pe parcursul unei perioade specifice de timp;-   Luați în considerare folosirea suporturilor vizuale;-   La finalul intervalului de timp setat, oferiţi copilului acces la ȋntǎritor dacă nu a manifestat comportamentul problemǎ;-   Dacă copilul se angajează în comportamentul problemǎ, informați-l că nu are acces la ȋntǎritor de data aceasta, ȋnsǎ o poate face data viitoare, la urmǎtoarea ȋncercare;-   Implementați zilnic procedura şi fiţi perseverenţi ȋn aplicarea ei;-   Pe măsură ce elevul progresează, creșteţi intervalul de timp ȋn care copilul trebuie sǎ nu manifeste comportamentul problemǎ;

 

Articol oferit de Camelia Frangulea, BCBA

RSS
Follow by Email
Facebook
Twitter
LinkedIn