Pentru mulți dintre noi, cei familiarizați deja cu resursele oferite de ABA, această afirmație sună redundant, e o informație atît de firească încât nu ar necesita un articol scris special pentru a o scoate în evidență.
Insă care sunt argumentele care susțin această afirmație? Le putem enumera punctual, fără să pară că ne exprimăm doar o părere personală despre un domeniu care oricum este înca destul de nou și deci, insuficient cunoscut?
Corelând articolul despre cele 7 mari adevăruri despre ABA cu cel de azi, la finalul lecturării acestora putem spune că avem informațiile necesare să susținem un argument despre aplicabilitatea ABA, despre faptul că tehnicile comportamentale sunt relevante în fiecare arie a activității umane, fie că ne referim la profesie, viața de familie, viața socială sau chiar la relația cu noi înșine.
ABA, ca orice știință naturală, are trei niveluri de cunoaștere: descriere (unde un comportament este doar observat), predicție (când deja putem anticipa în ce condiții se vor produce anumite evenimente) și control (faza în care putem interveni și schimba lucrurile, astfel încât să producem efectul dorit).
Ca exemplu, dacă ne uitam pe geam și observăm nori negri, apoi observăm că a început ploaia, suntem în primul pas, în etapa de colectare de date, de simplă descriere și observare. Vom înregistra aceste date și după ce observăm de mai multe ori prezența norilor apoi începerea ploii, trecem în faza a doua, în care putem face o predicție: prezența norilor poate însemna ploaie. Deja „știm” ceva: știm că atunci când apar nori pe cer, este foarte posibil să înceapă și ploaia. Avem o predicție. Cum trecem în faza de control? Știind că aceste două variabile, nori și ploaie, sunt foarte puternic corelate, pur și simplu când e înnorat afară încercam să nu ne uităm umbrela acasă 😊 În felul acesta, putem controla ce ține de noi, anume să rămânem cât de cât uscați pe timp de nori și ploaie. De la descriere (nori negri și ploaie), la predicție (sunt nori negri pe cer, deci va ploua) și până la control (văd nori negri, deci îmi iau umbrela), avem singurele 3 niveluri ale cunoașterii științifice. Așa se explică de ce analiștii comportamentali insistă pe colectarea de date: ne ajută să „vedem norii care prevestesc ploaia”, așa se explică de ce analiștii comportamentali pun accentul pe consecvență: înlesnește predictibilitatea, evenimentele devin previzibile și putem anticipa acțiuni, ceea ce ajută la găsirea intervenției potrivite. Analistul comportamental depune toate eforturile necesare să gasească variabilele care influențează comportamentul, să facă sens în situațiile în care un comportament a aparut „din senin”, să găsească „norii” care prevestesc „dezastrul” și apoi să gasească intervenția potrivită.
Să luam un alt exemplu, de data aceasta chiar din sfera „ABA relevantă pentru toți”: poate fiecare dintre noi are în viața sa pe cineva care „se plânge mult”. Presupunem că pe această persoană o cheamă Adelina. Putem lua comportamentul Adelinei și să îl structurăm pe cele trei niveluri de cunoaștere: întâi îi observăm comportamentul fară să facem niciun fel de interpretări: observăm cât timp se plânge, cu cine are cele mai dese conversații unde apar plângerile, pe ce subiecte se plânge (cât de greu e la serviciu, copilul se comportă dificil etc.), observăm că cei care o ascultă îi oferă multă atenție: o încurajează să dea cât mai multe detalii, îi oferă sfaturi, o compătimesc, o dezaprobă etc. În acest punct ne putem pune întrebarea dacă nu cumva „plângerile” Adelinei sunt susținute de reacțiile celor din jur, chiar dacă unii prieteni nu sunt de acord cu ce povestește ea. Iar predicția noastră este că Adelina ar putea avea acest comportament atât de generalizat pentru a primi atenția de care are nevoie. Nevoia de atenție, desigur, ne însoțește pe toți, singura diferență este că avem căi diferite pentru a o obține. Dacă ne dorim ca Adelina să își schimbe modul de a face conversație, de pe „plangeri” pe conversații mai pozitive, în faza de control a cunoașterii științifice, putem „muta” atenția de pe plangeri, pe remarcile pozitive ale Adelinei. Factorului „Atenție” și factorului „Plângeri” le adăugăm factorul „remarci/povestiri pozitive”. Știind că o conversație pozitivă poate duce la o atmosferă plăcută, devine relevant să mutăm atenția de pe plangeri pe aceste conversații plăcute, pozitive, astfel ca starea de bine a Adelinei să crească, mediul cu care ea interacționează să aibă o atmosferă mai placută și, de ce nu, problemele reale care apar în viața ei, să își găsească rezolvarea mai simplu, fără apel la plângeri care, din păcate, nu oferă și soluții practice.
De toate aspectele implementării acestei „scheme” de intervenție se ocupă analistul comportamental, care își va pune întrebările practice: cine va urma recomandările pe care le fac? Cum vor fi ele implementate? Ce fel de training va fi necesar să fac? Ce bariere voi intalni în implementarea recomandărilor?
Cu toții ne dorim ca viața noastră să capete sens, să avem satisfacția unei munci bine făcute, să ajutăm la întreținerea „binelui” celor dragi nouă și să ne bucurăm de reușitele noastre. Prin apel la cunoașterea științifică, putem identifica CE trebuie schimbat, și mai ales CUM trebuie schimbat, astfel încât să ajungem la obiectivele pe care ni le modelam zi de zi …
Un articol oferit de Maria – Adriana Boriceanu (Pricob)
