Atunci când sunt corect implementate, intervențiile fundamentate pe analiza aplicată a comportamentului (ABA) s-au dovedit a fi cea mai bună metodă de accelerare a dobândirii abilităților sau de diminuare a frecvenței comportamentelor disruptive la persoanele cu tulburări de spectru autist (TSA).

Cercetările privind însușirea abilităților în cazul persoanelor cu TSA includ aproape toate domeniile de dezvoltare, inclusiv comunicare, abilități sociale, educație, abilități de zi cu zi, abilități pentru angajare, management personal și, într-o măsură mai mică, siguranță și trai în comunitate. Deci, care ar fi motivul pentru care rezultatele la adulții cu TSA au rămas atât de mult în urma potențialului arătat de știința noastră în a le îmbunătăți viețile? Răspunsul la această întrebare depășește obiectul acestui articol scurt. Totuși, pot prezenta câteva recomandări privind modul în care analiștii comportamentali ar putea să abordeze această întrebare, în cea mai bună manieră.

În primul rând, în ceea ce privește tranziția de la școală la viața adultă, trebuie să recunoaștem că timpul nu este de partea noastră. E un simplu calcul matematic, de fapt. Dacă tranziția începe atunci când elevul are 16 ani, avem cel mult 5 ani la dispoziție pentru programare și intervenție. Dacă presupunem că un an are 241 de zile școlare și există 4.5 ore de intervenție disponibile din cele 6 ore, pe zi, rămânem cu doar 5.423 ore pentru instruire înainte de absolvire. Atunci, presupunând că în mod normal planul de intervenție personalizat (PIP) include 30+ obiective de instruire, avem 150 de obiective în 5 ani, ceea ce înseamnă că avem doar 36.5 de ore pentru a preda fiecare obiectiv și pentru a ajunge la însușirea acestuia și ulterior la programul de generalizare și menținere. Timpul chiar nu este de partea noastră.

În al doilea rând, trebuie să stabilim abilitățile țintă care trebuie dobândite fiindcă sunt utile în medii variate. Abilitățile care rămân cel mai des în repertoriile noastre sunt cele întărite în diferite circumstanțe, de-a lungul timpului. Cei mai mulți adulți tipici au învățat cum să rezolve ecuații binome în primii ani de liceu. După aceea, cei mai mulți adulți tipici au uitat de aceste ecuații, în timpul vacanței de vară dintre primii doi ani și ultimii doi ani de liceu. De ce? Fiindcă situațiile în care a fost necesară aplicarea acestor cunoștințe au dispărut, ceea ce a dus la o lipsă a întăririi acestei abilităţi (fie pozitiv, prin primirea unor note bune, fie negativ prin evitarea notelor mici), iar această abilitate a fost uitată relativ repede. Din experiența mea, multe dintre abilitățile luate în considerare pentru a fi predate persoanelor cu autism sunt supuse aceluiași proces și ajung relativ repede în afară repertoriului persoanei care le-a învățat. Acest lucru nu înseamnă neapărat că educația în mediul academic ar trebui evitată. De exemplu, abilitatea de a citi, dacă este dobândită la un nivel care permite accesul relativ ușor la informațiile necesare sau dorite, ar trebui practicată, întărită și menținută sub forma mesajelor pe telefon, emailurilor, rețetelor și poveștilor. Repertoriile legate de citire nu sunt păstrate atunci când efortul de a răspunde este mai mare decât întărirea disponibilă la manifestarea comportamentului.

În al treilea rând, să mergem și dincolo sala de clasă și să-i oferim elevului intervenție comportamentală în comunitatea sa. Una dintre puținele constante pe care am observat-o este că odată ce o persoană cu TSA a absolvit, nu se va mai afla vreodată în acea clasă. Prin urmare, este logic să ne oprim din urmărirea exclusivă a abilităților asociate cu succesul academic și să includem abilități care promovează succesul în comunitate. De exemplu, diferența dintre utilizarea independentă a toaletei la școală și la un supermarket/mall, este enormă. O baie publică poate avea mai multe tipuri de WC-uri, mecanisme diferite de tras apa, standuri cu încuietori diferite de cele de la școală, sunt oameni străini, un uscător de mâini diferit și mult mai des decât ne-ar plăcea să vedem, o toaletă înfundată și/sau inundată. A recunoaște și a reacționa corect la toate aceste variabile reprezintă diferența dintre utilizarea independentă a toaletelor publice și nevoia ca un părinte sau o persoană angajată de familie să supervizeze elevul într-o toaletă publică (nu să îl învețe cum să o folosească). Dar putem să conștientizăm aceste aspecte doar dacă ieșim din sala de clasă și oferim ocazia de învățare în comunitate.

A patra recomandare a mea ar trebui să fie de la sine înțeleasă, dar din nefericire, nu este așa. Ca analist comportamental, trebuie să interacționăm cu adolescentul/tânărul sau adultul într-o manieră respectoasă, care promovează demnitatea personală. El sau ea este un adult, nu doar un adult cu TSA și, ca adult, el sau ea și-a câștigat anumite drepturi. Uneori, adulții pot spune „nu” la o instrucțiune primită din partea personalului, pur și simplu pentru că pot. Adulții uneori arunca o pungă de gustări în coșul de cumpărături, chiar dacă nu este pe lista de cumpărături. Adulții pot face greșeli fără să li se spună „Sper să nu mai faci asta altădată.” Adulții pot exercită un anumit nivel de control asupra vieților lor, într-un fel potrivit pentru ei. Adulților li se poate vorbi ca unor adulți și nu ca unor copiii prinși într-un corp de adult. În plus, adulții pot vota pentru Președintele Statelor Unite, dar trebuie să li se dea această oportunitate. Evident, lista poate continuă, dar ați înțeles ideea… respect și demnitate.

Analiștii comportamentali aleg tot mai mult să lucreze cu adolescenți, tineri și adulți cu TSA. Este în creștere, chiar dacă în ritm lent, numărul cercetărilor solide din domeniul analizei comportamentale care se adresează indivizilor cu vârste mai mari, cu diagnostic de TSA, în medii mai puțin controlate decât la clasă. Nu există un alt domeniu mai bine poziționat pentru îmbunătățirea rezultatelor la adulții cu TSA decât analiza comportamentală. Nu va fi ușor, dar după cum știm, schimbarea unei vieți nu este niciodată ușoară.

Articol scris de Peter Gerhardt, Ed. D in revista Operants, 2020 III.

Operants este o revista online, gratuita, pe care o puteti primi prin abonare pe acest  – site.