training

Cum se realizează trainingul prin intermediul căruia copilul cu autism este învățat să ceară ce își dorește

În cadrul unui studiu, au fost evaluate efectele unui pachet de training ce include instrucțiuni, modele, repetiții și feeback pentru ca terapeuții să îl poată aplica atunci când lucrează cu cei mici.

Deficitele de comunicare la copii sunt asociate adeseori cu probleme de comportament. În plus, problemele comportamentale pot avea o funcție socială similară cu cea produsă de formele corecte de comunicare.

În aceste cazuri, o formă eficientă de tratament implică menținerea reîntăritorului pentru comportamentul problemă și corectarea lui cu un răspuns comportamental potrivit.

Skinner a definit „cererea” ca fiind un răspuns pe care o persoană îl reîntărește cu anumite consecințe și este sub controlul deprivării și stimulării aversive. Pentru că este atât de important ca un copil cu deficit de comunicare să poată cere își dorește, cercetătorii au dezvoltat mai multe proceduri ce pot fi aplicate.

O strategie folosită a fost să îi învețe pe traineri și pe părinți să realizeze aceste proceduri, cu ajutorul unor instrucțiuni precise.

Șase copii cu tulburări de spectru autist au participat la studiu.

Copiii din grupele 1, 2 și 3 aveau 4 ani și mergeau la școală. Copiii din grupele 5 și 6 aveau 2 ani și copilul din grupa 4 avea 6 ani. Toți acești copii au primit servicii acasă și toți copiii imitau modele vocale.

Au participat șase specialiști (trei profesori pentru educație specială și trei terapeuți în vorbire) care au lucrat cu cei mici în mod regulat. Niciunul dintre ei nu primise instrucțiunile menționate mai sus.

Specialiștii și copiii au fost puși în perechi, astfel încât fiecare specialist să lucreze cu același copil în timpul studiului. Trainingul specialiștilor și cel al copiilor aveau loc în sala de clasă a copiilor, într-o cameră din casă sau într-un birou privat (doar pentru specialiști).

A fost dezvoltat un training în opt pași. Fiecare dintre pași avea mai multe componente, pentru a replica această complexitate a trainingului în mediul natural al copiilor.

În cazul fiecărei simulări de training, doar anumiți pași au fost aplicați pentru colectarea de date, în funcție dacă un specialist sau un copil au inițiat oportunitatea de cerere.

De exemplu, dacă un specialist a inițiat o cerere și copilul a emis-o la Nivelul 1 (pasul 3), apoi doar pașii 1,2,3 și 8 au putut fi aplicați pentru colectarea datelor.

Dacă cel mic a inițiat o oportunitate și a realizat o cerere la Nivelul 1 (pasul 3), atunci doar pașii 3 și 8 au fost disponibili pentru colectarea datelor.

Pentru fiecare pas aplicabil, oamenii de știință au notat raspunsrile corecte ale specialiștilor cu un calificativ. Dacă un specialist sărea peste un nivel, oamenii de știință notau acel nivel ca fiind incorect.

Iată cum se realizează trainingul prin intermediul căruia copilul este învățat să ceară ce își dorește.

  1. Pune obiectul preferat pe podea, lăsând 3 centimetri între fiecare jucărie.
  2. Adu copilul la câțiva centrimetri de jucării și dă-i instrucțiuni să „Ia”, „Găsească”, „Arate”, „Indice” jucăria pe care și-o dorește.
  3. Nivelul 1: Atunci când copilul atinge o jucarie, îndepărtează-o imediat din mâinile sale și ține-o la câțiva centimetri în fața sa, până când începe să o ceară sau până când trec 3 secunde. Dacă micuțul cere, oferă-i jucaria timp de 1 minute și înregistrează numele jucăriei corespunzător nivelului pe foaia de observații.
  4. Nivelul 2: Dacă micuțul nu cere în timpul Nivelului 1, întreabă-l: „Ce îți dorești?”. Dacă cel mic cere în 3 secunde, dă-i obiectul și înregistrează datele ca pentru Pasul 3.
  5. Nivelul 3: Dacă micuțul nu cere în timpul Nivelului 2, arată-o jucăria folosing o aproximație vocală (de exemplu „mm” pentru „muzică”). Dacă cel mic cere în 3 secunde, oferă-i obiectul și notează datele ca pentru Pasul 3.
  6. Nivelul 4: Dacă cel mic nu cere în timpul Nivelului 3, arată-i obiectul și rostește-i numele complet. Repetă numele de trei ori, cu pauze de 3 secunde. Dacă cel mic cere jucăria în 3 secunde, oferă-i obiectul și notează datele ca pentru Pasul 3.
  7. Dacă cel mic nu cere în timpul Nivelului 4, pune obiectul la coada rândului de jucării și notează-i numele de foaia de înregistrare.
  8. După ce copilul a avut acces la obiectul cerut timp de 1 minut sau dacă nu a cerut deloc după Nivelul 4, reîncepe trainingul cu Pasul 1.

 

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că acest tip de training poate fi implementat cu efort minim de către specialiști, având efecte benefice pentru copiii cu autism.

Rezultatele complete ale studiului pot fi găsite pe ncbi.nlm.nih.gov