În analiza aplicată a comportamentului există tehnici distractive care pot fi aplicate cu succes de către cadrele didactice la clasă.

Oare ne putem juca la școală și, în același timp, îi putem ajuta pe copii să-și dezvolte autocontrolul asupra comportamentelor neadecvate?

Cu siguranță DA.

”Vreți să ne jucăm un joc?”

Dacă veți pune această întrebare elevilor, cu siguranță veți obține niște priviri curioase și entuziasmate.

Jocul comportamentului BUN este o tehnică din analiza aplicată a comportamentului și este doar…. un joc J.

Jocul comportamentului BUN este o tehnică utilizată cu succes la clasă, atât în ciclul gimnazial, cât și în cel liceal și este recomandată ca o practică promițătoare de către Surgeon General ca o tehnică ce previne violența infantilă (U.S. Department of Health and Human Sevices, 2001).

În cadrul acestui joc, elevii sunt recompensați pentru lipsa comportamentelor neadecvate.

Înainte de a începe jocul:

• Identificați comportamentele target – ex: se ridică din bancă, vorbește în

timpul orei, etc.

• Definiți toate comportamentele target – evitați etichetele.

Descrieți-le în termeni obiectivi – cum arată. Definiția vă va ajuta atât pe dvs., cât și pe elev să le ideintificați cu ușurință.

• Stabiliți regulile clasei – scrieți-le pe un panou, împreună cu imagini

reprezentative.

• Stabiliți când se va juca jocul și pentru cât timp

Începeți cu perioade scurte de timp și creșteți gradual.

• Identificați recompensele.
• …. Și cel mai important… distrați-vă jucând jocul J

Cum arată jocul?

1. Împărțiți elevii în două grupe.
2. Explicați regulile clasei, ce sa va întâmpla când regulile sunt respectate, ce se întâmplă atunci când regulile nu sunt respectate.
3. Stabiliți pentru cât timp va fi jucat jocul.
4. Atunci când un elev încalcă o regulă, bifați un semn pe tabel în dreptul echipei din care face parte (tabelul va sta pe un panou în fața clasei, tot timpul la vedere).
5. Echipa care respectă criteriul (stabiliți înainte de începerea jocului – ex: mai puțin de 3 semne în tabel) va primi o recompensă.
6. Dacă o echipă pierde, nu va primi recompensa, acest lucru fiind suficient drept consecință.

Primele cercetări empirice asupra „good behavior game” au fost făcute în 1969 de Barish, Sauder si Wolf, care au analizat utilizarea unei tehnici comportamentale care se folosea de recompensele întâlnite în mod natural în sala de clasă pentru a modela comportamentele neadecvate ale copiilor. Tehnica a fost utilizată în cadrul unei clase cu 24 de elevi (clasa a IV-a). După introducerea jocului, cadrul didactic a reușit să modeleze comportamentul copiilor care se ridicau din bancă și vorbeau în timpul orei.

Jocul vă va ajuta să vă îmbunătățiți relația cu copiii. Odată ce vor intra în joc și vă veți simți bine împreună, cu siguranță vor fi mult mai dispuși să respecte regulile clasei.

Psih. Anca Dumitrescu. BCBA

Referințe:

Barrish, H. H., Saunders, M. S., & Wolf, M. M. (1969). Good behavior game: Effects of individual contingencies for group consequences on disruptive behavior in a classroom. Journal of Applied Behavior Analysis, 2, 119–124.

Donaldson, J.M., Vollmer, T.R., Krous, T., Downs, S., & Berard, K.P. (2011). An evaluation of the good behavior game in kindergarten classrooms. Journal of Applied Behavior Analysis, 44, 605-609.

Embry, D. D. (2002). The good behavior game: a best practice candidate as a universal behavioral vaccine. Clinical Child and Family Psychology Review, 5, 273–297.

Harris, V. W., & Sherman, J. A. (1973). Use and analysis of the ‘‘good behavior game’’ to reduce disruptive classroom behavior. Journal of Applied Behavior Analysis, 6, 405–417.